Endoprotezarea Genunchiului

Vulnerabilitatea articulației și degradarea structurală

Articulația genunchiului este una dintre cele mai mari și complexe articulații din corpul uman, având un rol esențial în mișcare și stabilitate. Aceasta susține greutatea corpului și permite activități esențiale, precum mersul, alergarea, săriturile și statul în picioare.

Anatomic, genunchiul este o articulație sinovială de tip bicondilian, permițând mișcări ample de flexie și extensie, alături de o ușoară rotație atunci când este îndoit. Solicitările fizice asupra acestei articulații sunt enorme, făcând-o deosebit de vulnerabilă la leziuni și uzură în timp.

Indicațiile intervenției de protezare

Recomand tratamentul chirurgical de protezare atunci când articulația suferă o distrugere ireversibilă, cauzând durere, limitarea mobilității și o scădere accentuată a calității vieții. Această degradare apare frecvent în urma următoarelor patologii:

• Afecțiuni degenerative, precum gonartroza.
• Afecțiuni posttraumatice, rezultate în urma unor accidente sau leziuni vechi.
• Boli inflamatorii cronice care distrug cartilajul articular.

Evaluarea alternativelor terapeutice

Înainte de a stabili indicația chirurgicală, analizez eficiența metodelor conservatoare. În stadiile incipiente sau moderate ale bolii, se iau în considerare tratamente alternative care pot ameliora simptomatologia, deși nu opresc procesul degenerativ. Acestea includ:

• Tratamentul medicamentos cu antiinflamatoare nesteroidiene, analgezice sau condroprotectoare.
• Infiltrațiile intra-articulare cu corticosteroizi sau acid hialuronic.
• Fizioterapia și kinetoterapia, utile pentru menținerea tonusului muscular.
• Imobilizarea, ortezarea și repausul articular.
• Modificarea stilului de viață, în special scăderea ponderală pentru a reduce presiunea pe articulație.

Atunci când aceste opțiuni devin ineficiente, endoprotezarea reprezintă soluția chirurgicală optimă.

Managementul medical pre și postoperator

Pregătirea preoperatorie: Este esențial să fiu informat dacă urmați un tratament cu medicamente anticoagulante (precum Eliquis, Xarelto, Trombex, aspirină) sau medicație antidiabetică (care conține metformină), pentru a stabili planul de ajustare a dozelor. La momentul internării, trebuie să prezentați documentele medicale relevante, istoricul medical și investigațiile imagistice (Radiografii, RMN, CT). Totodată, este important să cunoașteți că eventualele costuri care nu sunt acoperite de casa de asigurări de sănătate vor fi suportate integral de dumneavoastră.

Recuperarea postoperatorie: Dacă procedura are loc în regim ambulatoriu, trebuie să evitați condusul vehiculelor, consumul de alcool, fumatul și efortul fizic intens pentru cel puțin 24 de ore. Pentru o recuperare optimă a genunchiului, vă voi recomanda:

• Ridicarea frecventă a piciorului pentru a reduce edemul postoperator.
• Purtarea unui bandaj compresiv sau a unui ciorap elastic.
• Mișcarea frecventă a articulațiilor neafectate.
• Administrarea medicației anticoagulante prescrise pentru a preveni formarea trombozelor.

Evaluarea riscurilor și a complicațiilor posibile

Deși tehnicile chirurgicale moderne sunt extrem de sigure, intervenția de endoprotezare implică un anumit grad de risc operator. Pacienții trebuie să cunoască posibilele complicații:

• Reacții alergice: Pot apărea intoleranțe la substanțele utilizate (latex, antibiotice, anestezice, ciment osos sau metalele din proteză), putând declanșa reacții severe, cum ar fi șocul anafilactic.
• Complicații tromboembolice: Imobilizarea și traumatismul chirurgical cresc riscul de tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară. Prevenția se realizează prin tratament anticoagulant administrat, de regulă, între 14 și 35 de zile.
• Leziuni nervoase și tisulare: Există riscul rănirii nervilor cutanați superficiali, generând amorțeală în jurul inciziei. De asemenea, foarte rar, poate fi afectat nervul peronier comun, cauzând deficite motorii. Compresia prelungită în timpul operației poate duce la necroză tisulară sau tulburări senzoriale.
• Complicații vasculare: Rănirea arterei sau venei poplitee este o complicație extrem de rară, dar gravă. În unele situații, se poate forma un pseudoanevrism al arterei poplitee (o acumulare de sânge ce imită un anevrism), care necesită tratament chirurgical.
• Fracturi intraoperatorii: Pot apărea în timpul fixării componentelor, în special la pacienții cu osteoporoză sau în intervențiile de revizie, necesitând proceduri suplimentare de fixare (osteosinteză).
• Ajustări intraoperatorii: Probleme tehnice neașteptate pot impune convertirea la alt gen de intervenție și implantarea unui alt tip de proteză.

Întrebări Frecvente (FAQ)