O afecțiune degenerativă a articulației genunchiului, care provoacă durere, rigiditate și dificultăți de mișcare. Tratamentul poate include infiltrații, fizioterapie sau intervenții chirurgicale, precum protezarea genunchiului.

Frecvent întâlnite la sportivi, aceste leziuni determină instabilitate articulară și necesită intervenții moderne, precum reconstrucția ligamentară artroscopică.

Apar adesea din cauza mișcărilor bruște sau uzurii cronice, provocând durere și blocaje articulare. Tratamentele includ de la fizioterapie la intervenții minim invazive artroscopice.

O inflamație a tendonului patelar, care afectează cel mai des persoanele active fizic. Terapia include repaus, fizioterapie și, în cazuri severe, intervenții chirurgicale.

O patologie cronică ce determină degradarea cartilajului articular, cauzând durere și limitarea mișcărilor. Tratamentul constă în primă fază în ameliorarea durerii și apoi în recăpătarea mobilității.

Inflamația bursei situate pe partea laterală a șoldului, care provoacă durere localizată. Se tratează prin medicație, infiltrații și fizioterapie.

Un conflict mecanic între femur și osul bazinului, care poate cauza leziuni cartilaginoase. Diagnosticul precoce permite tratamente artroscopice eficiente.

Apare când un disc intervertebral se deplasează și comprimă nervii spinali, generând dureri lombare sau cervicale. Tratamentul include fizio-khinetoterapie, infiltrații sau chirurgie minim invazivă.

O afecțiune degenerativă a coloanei, care duce la rigiditate și durere cronică. Terapia poate varia de la exerciții terapeutice la intervenții chirurgicale complexe.

Lumbago este una dintre cele mai comune afecțiuni ale spatelui și reprezintă o durere lombară acută, ce apare în urma unei mișcări greșite.

Deformarea coloanei vertebrale, care afectează postura și funcția respiratorie. Tratamentul depinde de gravitate, de la corsete ortopedice la corecții chirurgicale.

Determinat de compresia structurilor moi între capul humeral și acromion, acest sindrom provoacă dureri la mișcarea brațului. Tratamentul poate include infiltrații sau chirurgie artroscopică.

O leziune frecventă la umăr, cauzată de uzură sau traume. Poate necesita reparație chirurgicală pentru a restabili funcția umărului.

Instabilitatea cronică a articulației umărului poate fi rezolvată prin intervenții de stabilizare chirurgicală.

Inflamația țesuturilor moi ale umărului, care cauzează dureri și limitări de mișcare. Se tratează prin infiltrații și kinetoterapie.

O inflamație a fasciei plantare, care provoacă dureri matinale în talpă. Tratamentul include orteze, fizioterapie și infiltrații cu corticosteroizi.

Leziuni frecvente ale ligamentelor gleznei, care necesită imobilizare și reabilitare pentru a preveni instabilitatea cronică.

O deformare progresivă a degetului mare, care poate fi corectată chirurgical pentru a ameliora durerea și a îmbunătăți mersul.

O inflamație a tendonului lui Ahile, cauzată de suprasolicitare. Tratamentele includ odihnă sau imobilizare, fizioterapie și, în cazuri avansate, intervenție chirurgicală.

Compresia nervului median la încheietura mâinii provoacă amorțeală și durere. Se tratează prin fizioterapie, orteze sau chirurgie de decompresie.

O inflamație a tendoanelor de la baza degetului mare, care determină dureri la prindere. Terapia include imobilizare și, uneori, intervenție chirurgicală.

Leziuni frecvente, mai ales la nivelul scafoidului, care necesită imobilizare sau intervenție chirurgicală pentru vindecare corectă.

Inflamația cronică a articulațiilor, care afectează funcționalitatea mâinilor. Se gestionează prin medicație, fizioterapie și, uneori, intervenții corective.

Varietatea largă de fracturi necesită tratamente personalizate, de la imobilizare la intervenții chirurgicale cu implanturi moderne.

Reprezintă dislocarea oaselor din articulații, care necesită reducere manuală sau chirurgicală, urmată de reabilitare.

Tratamentele pentru aceste afecțiuni includ terapii conservatoare sau reconstrucții chirurgicale pentru restabilirea funcției articulare.

Osteoartrita (OA), cunoscută și sub denumirea de artroză, este o afecțiune cronică degenerativă care afectează cartilajul articular, osul subiacent și alte structuri ale articulației. Este cea mai frecventă formă de artrită, apărând mai ales la articulațiile portante, precum genunchii, șoldurile, coloana vertebrală și mâinile.

Cauze și factori de risc:

1. Îmbătrânirea: degenerarea naturală a cartilajului odată cu trecerea anilor.
2. Traumatisme: leziuni sau fracturi care afectează structura articulației.
3. Excesul de greutate: presiune crescută asupra articulațiilor portante.
4. Factori genetici: predispoziție familială la degenerarea cartilajului.
5. Activități repetitive: suprasolicitarea articulațiilor în profesii sau sporturi.
6. Anomalii structurale: malformații congenitale sau alinieri incorecte ale articulațiilor.

Simptome frecvente:

• Durere articulară: agravată de mișcare și ameliorată la repaus, dar în stadii avansate poate fi constantă.
• Rigiditate: mai pronunțată dimineața sau după perioade lungi de inactivitate („rigiditate de start”).
• Pierderea mobilității: dificultăți în mișcările obișnuite, cum ar fi urcatul scărilor sau ridicarea din poziția șezândă.
• Inflamație ușoară: în jurul articulațiilor afectate.
• Deformări: modificări vizibile ale articulației în cazurile severe.
• Crepitații: sunete de frecare sau pocnituri la mișcarea articulației.

Diagnostic:

• Examen clinic: evaluarea articulațiilor pentru durere, rigiditate și deformări.
• Radiografii: identificarea modificărilor specifice, cum ar fi îngustarea spațiului articular, osteofitele (pinteni osoși) și scleroza subcondrală.
• RMN: pentru examinarea detaliată a cartilajului, ligamentelor și țesuturilor moi.
• Analize de sânge: pentru excluderea altor forme de artrită, cum ar fi artrita reumatoidă.

Artrita reumatoidă (AR) este o boală autoimună cronică care afectează articulațiile, provocând inflamație, durere și, în timp, distrugerea acestora. Spre deosebire de artroză, care este o boală degenerativă, AR este o afecțiune sistemică, ceea ce înseamnă că poate afecta și alte organe și sisteme ale corpului. Este mai frecventă la femei decât la bărbați și apare, de obicei, între 30 și 50 de ani.

Cauze și factori de risc:

1. Autoimunitatea: sistemul imunitar atacă greșit țesuturile proprii ale corpului, în special sinoviala articulațiilor.
2. Factori genetici: prezența anumitor gene (cum ar fi HLA-DR4) poate crește riscul.
3. Factori de mediu: fumatul, expunerea la anumite infecții sau poluanți pot contribui la declanșarea bolii.
4. Dezechilibre hormonale: pot juca un rol în apariția bolii, mai ales la femei.

Simptome:

• Durere articulară: resimțită la nivelul articulațiilor mici ale mâinilor, încheieturilor, picioarelor, dar și la alte articulații.
• Inflamație și umflături: articulațiile devin tumefiate și calde la atingere.
• Rigiditate: mai pronunțată dimineața sau după perioade de inactivitate, poate dura peste 30 de minute.
• Oboseală: un simptom frecvent cauzat de inflamația sistemică.
• Deformări articulare: apar în stadii avansate, ca urmare a distrugerii cartilajului și oaselor.
• Simptome sistemice: febră ușoară, pierdere în greutate, uscăciune oculară sau afectarea altor organe (inimă, plămâni, piele).

Diagnostic:

• Examen clinic: identificarea articulațiilor afectate și evaluarea rigidității și inflamației.
• Teste de laborator:
  • Factorul reumatoid (RF) și anticorpii anti-CCP (anticitrulină).
  • VSH și CRP pentru măsurarea inflamației.
• Imagistică:
  • Radiografii: evidențiază eroziuni osoase și deformări în stadii avansate.
  • RMN sau ecografie: utile în stadii precoce pentru a evalua inflamația și afectarea țesuturilor moi.

Osteoporoza este o boală sistemică caracterizată prin scăderea densității osoase și deteriorarea structurii microarhitecturale a osului, ceea ce crește riscul de fracturi. Este cunoscută ca o „boală tăcută”, deoarece pierderea de masă osoasă are loc treptat, fără simptome evidente, până la apariția unei fracturi.

Cauze și factori de risc:

1. Îmbătrânirea: pierderea naturală de masă osoasă odată cu înaintarea în vârstă.
2. Modificări hormonale:
   • La femei: scăderea nivelului de estrogen după menopauză.
   • La bărbați: scăderea nivelului de testosteron.
3. Factori genetici: predispoziție familială.
4. Deficit nutrițional: aport inadecvat de calciu și vitamina D.
5. Sedentarism: lipsa activității fizice reduce stimularea mecanică necesară pentru menținerea densității osoase.
6. Alte cauze: consum excesiv de alcool, fumatul, utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor sau anumite boli cronice (hipertiroidism, boala celiacă).

Simptome:

Osteoporoza este adesea asimptomatică până la apariția unei fracturi, cele mai frecvente fiind:

• Fracturi de fragilitate: la nivelul șoldului, vertebrelor sau încheieturii mâinii, care apar la traume minime.
• Durere de spate: cauzată de tasarea vertebrelor.
• Pierdere de înălțime: datorată compresiei vertebrale.
• Postură „cocoșată” (cifoza): în cazuri avansate.

Diagnostic:

• Osteodensitometrie DXA: măsurarea densității osoase (T-score) este metoda standard pentru diagnosticarea osteoporozei.
• Analize de sânge: pentru evaluarea calciului, fosforului, vitaminei D și a markerilor de turnover osos.
• Radiografii: pentru identificarea fracturilor sau deformărilor osoase.