Coxartroza este o afecțiune cronică degenerativă a articulației șoldului, caracterizată prin degradarea progresivă a cartilajului articular, ceea ce duce la frecarea oaselor între ele. Aceasta este una dintre cele mai frecvente forme de artroză și afectează în special persoanele de vârstă mijlocie și înaintată.

Cauze principale:

• Îmbătrânirea: uzura naturală a cartilajului odată cu vârsta.
• Factori genetici: predispoziție familială pentru artroză.
• Traumatisme: fracturi sau leziuni vechi ale șoldului.
• Displazia șoldului: dezvoltarea anormală a articulației din copilărie.
• Suprasolicitarea: activități fizice intense sau obezitatea, care cresc presiunea asupra articulației.

Simptome frecvente:

• Durere: inițial intermitentă și resimțită la mișcare, mai ales în zona inghinală, care poate deveni constantă în stadii avansate.
• Rigiditate: dificultăți în mișcarea șoldului, mai ales dimineața sau după perioade de repaus.
• Scăderea mobilității: dificultate în a urca scările, a te apleca sau a merge pe distanțe lungi.
• Șchiopătat: cauzat de durere și pierderea funcției articulare.

Diagnostic:

Coxartroza este diagnosticată prin examen clinic și confirmată prin radiografii, care arată îngustarea spațiului articular, osteofite (depuneri osoase) și deformări ale capului femural.

Necroza capului femural este o afecțiune gravă în care o parte din țesutul osos al capului femural moare din cauza întreruperii alimentării cu sânge. Aceasta poate duce la colapsul osului și la degradarea articulației șoldului, provocând dureri intense și pierderea mobilității.

Cauze principale:

• Traumatice: fracturi sau luxații ale șoldului care afectează vasele de sânge.
• Non-traumatice: afecțiuni precum consumul excesiv de alcool, utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor, boli autoimune sau coagulopatii.
• Alte cauze: lupus eritematos sistemic, boala Gaucher, infecții sau tratamente precum chimioterapia.

Simptome frecvente:

• Durere: resimțită inițial în zona inghinală, coapsă sau fesă, accentuată la mișcare sau sprijinirea pe piciorul afectat.
• Rigiditate articulară: dificultate în mișcarea șoldului, mai ales la răsucire sau îndoire.
• Șchiopătat: cauzat de durere și slăbirea funcției articulare.
• În stadii avansate, pot apărea deformări articulare.

Diagnostic:

• Examen clinic: evaluarea mobilității șoldului și identificarea durerii.
• Investigații imagistice:
  • Radiografia poate arăta modificări în stadii avansate.
  • RMN-ul este metoda de elecție pentru a detecta necroza în stadiile incipiente.
  • Scintigrafia osoasă sau tomografia computerizată sunt utilizate în cazuri specifice.

Coafa rotatorie este un grup de patru mușchi și tendoane care stabilizează articulația umărului și permite mișcări complexe, precum ridicarea și rotația brațului. Ruptura coafei rotatorii apare atunci când unul sau mai multe dintre aceste tendoane se deteriorează sau se rup, fie din cauza unui traumatism acut, fie ca rezultat al degenerării progresive.

Cauze principale:

• Traumatice: căderi, ridicarea bruscă a unui obiect greu sau mișcări bruște ale umărului.
• Degenerative: uzura progresivă a tendoanelor odată cu înaintarea în vârstă, mai frecventă după 40 de ani.
• Factori predispozanți: suprasolicitarea repetitivă a umărului (activități sportive sau profesionale).

Simptome frecvente:

• Durere: resimțită la nivelul umărului, mai intensă în timpul mișcărilor sau în poziție culcată pe partea afectată.
• Slăbiciune musculară: dificultăți în ridicarea sau rotirea brațului.
• Mobilitate limitată: mișcări precum ridicarea brațului deasupra capului devin dificile sau imposibile.
• Senzație de „pocnitură” în umăr în momentul ruperii (în cazurile acute).

Diagnostic:

• Examen clinic: teste specifice pentru evaluarea mobilității, forței și stabilității umărului.
• Investigații imagistice:
  • Ecografie: pentru detectarea rupturii și a inflamației.
  • RMN: oferă o imagine detaliată a leziunilor tendoanelor și a stării mușchilor.
  • Radiografie: pentru excluderea altor cauze, precum fracturile sau osteofitele.

Meniscul este o structură cartilaginoasă în formă de semilună, localizată în interiorul articulației genunchiului, având rolul de a amortiza șocurile și de a stabiliza genunchiul. Leziunile meniscale apar frecvent în urma mișcărilor bruște de răsucire, suprasolicitării sau degenerării naturale odată cu înaintarea în vârstă.

Simptome frecvente:

• Durere la nivelul genunchiului, mai ales la rotație sau îndoire.
• Umflarea articulației (edem).
• Blocaj articular sau dificultăți de îndoire/extensie.
• Sunete sau senzații de „pocnituri” în genunchi.

Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este una dintre structurile principale care stabilizează genunchiul, prevenind mișcările anormale de rotație și alunecare a tibiei față de femur. Ruptura acestui ligament apare frecvent în activități sportive care implică schimbări rapide de direcție, opriri bruște sau sărituri.

Simptome frecvente:

• Sunet de „pocnitură” în momentul accidentului.
• Durere intensă și dificultate de a sprijini greutatea pe piciorul afectat.
• Umflare rapidă a genunchiului (efuziune articulară).
• Senzație de instabilitate sau „cedare” a genunchiului în timpul mersului sau mișcării.

Diagnostic:

Ruptura LIA este confirmată prin examen clinic și imagistică medicală, cum ar fi RMN-ul, care oferă detalii despre structurile ligamentare și asocierea cu alte leziuni, precum cele meniscale.

Luxația rotuliană reprezintă deplasarea rotulei (patela) din poziția sa normală în articulația genunchiului, cel mai frecvent spre exterior. Aceasta apare de obicei în urma unui traumatism direct, a unei mișcări bruște sau ca rezultat al unor factori predispozanți, precum anatomia genunchiului sau slăbiciunea ligamentelor și mușchilor din jurul articulației.

Simptome frecvente:

• Durere intensă la nivelul genunchiului imediat după luxație.
• Deformare vizibilă a genunchiului, rotula fiind deplasată.
• Umflare rapidă a articulației din cauza inflamației și sângerării intraarticulare.
• Instabilitate cronică a genunchiului în cazul luxațiilor recurente.

Factori de risc:

• Structură anatomică predispozantă (rotulă mai înaltă sau șanț femural superficial).
• Slăbiciune musculară, mai ales a mușchilor cvadricepsului.
• Traumatisme sportive sau accidente care implică răsuciri bruște ale genunchiului.

Coafa rotatorie este un grup de patru mușchi și tendoane care stabilizează articulația umărului și permite mișcări complexe, precum ridicarea și rotația brațului. Ruptura coafei rotatorii apare atunci când unul sau mai multe dintre aceste tendoane se deteriorează sau se rup, fie din cauza unui traumatism acut, fie ca rezultat al degenerării progresive.

Cauze principale:

• Traumatice: căderi, ridicarea bruscă a unui obiect greu sau mișcări bruște ale umărului.
• Degenerative: uzura progresivă a tendoanelor odată cu înaintarea în vârstă, mai frecventă după 40 de ani.
• Factori predispozanți: suprasolicitarea repetitivă a umărului (activități sportive sau profesionale).

Simptome frecvente:

• Durere: resimțită la nivelul umărului, mai intensă în timpul mișcărilor sau în poziție culcată pe partea afectată.
• Slăbiciune musculară: dificultăți în ridicarea sau rotirea brațului.
• Mobilitate limitată: mișcări precum ridicarea brațului deasupra capului devin dificile sau imposibile.
• Senzație de „pocnitură” în umăr în momentul ruperii (în cazurile acute).

Diagnostic:

• Examen clinic: teste specifice pentru evaluarea mobilității, forței și stabilității umărului.
• Investigații imagistice:
  • Ecografie: pentru detectarea rupturii și a inflamației.
  • RMN: oferă o imagine detaliată a leziunilor tendoanelor și a stării mușchilor.
  • Radiografie: pentru excluderea altor cauze, precum fracturile sau osteofitele.

Abordul Direct Anterior (DAA) este o tehnică avansată și minim invazivă utilizată în chirurgia de înlocuire totală a șoldului. Aceasta se bazează pe principiul accesării articulației șoldului printr-un spațiu natural dintre mușchi, fără a compromite structurile musculare și tendoanele din jurul articulației.

Artroscopia de genunchi este o procedură chirurgicală minim invazivă utilizată pentru diagnosticarea și tratarea diverselor afecțiuni articulare. Aceasta implică introducerea unui artroscop (o cameră video miniaturală) în articulația genunchiului, permițând medicului ortoped să vizualizeze structurile interne și să efectueze intervenții precise cu ajutorul unor instrumente speciale.

Endoprotezarea genunchiului este o intervenție chirurgicală avansată utilizată pentru tratarea gonartrozei severe și a altor afecțiuni articulare care afectează funcționalitatea și calitatea vieții pacientului. Aceasta presupune înlocuirea suprafețelor articulare deteriorate cu o proteză special concepută pentru a reda stabilitatea și mobilitatea genunchiului.